Arta migăloasă a răbdării

Dantelă cu lansetă – arta migăloasă a răbdării și a frumuseții de odinioară

Lucrul cu lansetă este una dintre cele mai fine și migăloase tehnici de dantelă manuală, o adevărată formă de artă transmisă din generație în generație. Originile sale se pierd în veacurile trecute, încă din secolul al XVII-lea, când era folosită pentru a înfrumuseța veșminte, broderii de biserică și obiecte de preț din gospodăriile înstărite. Deși a început ca un meșteșug practicat în mănăstiri sau de femei din familii boierești, cu timpul a ajuns în mâinile pricepute ale bunicilor și mamelor noastre, care o păstrau ca pe o comoară de suflet.

Această tehnică presupune lucrul cu un ac special și un fir foarte fin, care, printr-o combinație de noduri, lațuri și încrucișări, dă naștere unor modele aerate, delicate, de o frumusețe rară. Este nevoie de multă răbdare, de o vedere bună și de mâini sigure – fiecare centimetru este o mică victorie a migalei și a pasiunii.

Puțini știu că, dincolo de frumusețea vizibilă, lucrul de mână întărește și o legătură profundă și esențială între minte și trup: legătura dintre mână și creier. Fiecare mișcare fină, fiecare ochi croșetat sau nod format, activează zone din creier responsabile cu coordonarea, memoria și atenția. În timp ce mâinile lucrează, creierul se liniștește, se concentrează și se regenerează. Este o formă tăcută, dar profundă, de meditație activă.

Astăzi, din păcate, tot mai puțini tineri mai cunosc această artă. Mulți o consideră „de modă veche”, un lucru care aparține trecutului. Și totuși, tocmai în această „vechime” stă frumusețea ei. În răbdarea pe care o cere, în liniștea pe care o aduce, în frumusețea atemporală pe care o oferă.

Eu aleg să o păstrez vie. Prin mâinile mele prind viață modele ce aduc aminte de casa bunicilor, de serile lungi de iarnă și de parfumul dantelelor păstrate în lăzi de zestre. Le împărtășesc aici, pe blog, cu speranța că poate, cândva, această artă va fi redescoperită și prețuită așa cum merită.

Dragi tineri, nu priviți aceste lucruri ca pe niște relicve prăfuite, ci ca pe o șansă de a vă reconecta cu rădăcinile voastre. Într-o lume grăbită și plină de ecrane, un fir, o lansetă și puțină răbdare pot face minuni – nu doar în mâini, ci și în suflet. Încercați, măcar o dată, și s-ar putea să descoperiți o lume nouă în lucrul vechi.

Cu drag, 

Bunicuta Magda