Bunicuta Magda

🌍 Câteva curiozități din lume – mici minunății care ne fac să zâmbim Lumea în care trăim este plină de surprize. Unele ne fac să ne mirăm, altele să zâmbim, iar unele pur și simplu ne amintesc cât de minunată este creația. Am adunat aici câteva curiozități din lume, bune de citit la o ceașcă de ceai ☕. Știați că…? 1. Inima noastră bate de peste 100.000 de ori pe zi? Inima este un adevărat motor al vieții. Fără să ne dăm seama, ea bate neîncetat, zi și noapte, trimițând sânge în tot corpul. Într-o singură zi, inima unui adult poate ajunge la peste 100.000 de bătăi, iar de-a lungul vieții – la miliarde. Un organ mic, dar cu o muncă uriașă, care merită toată grija noastră. Știați că…? 2. Albinele pot recunoaște fețele oamenilor? Deși au un creier foarte mic, albinele sunt uimitor de inteligente. Studiile au arătat că ele pot recunoaște fețe umane, asociindu-le cu experiențe bune sau rele. Pe lângă faptul că ne oferă miere, albinele sunt esențiale pentru polenizare și pentru echilibrul na...

Din cugetările lui Tudor Mușatescu Femeia: substantiv comun. Nevasta: substantiv propriu. Căsniciile sunt de două feluri, la fel ca propozițiile: simple și compuse. Propoziția simplă se compune din bărbat și soție. Bărbatul este subiectul, fiindcă despre el se vorbește în târg, iar femeia este predicatul, fiindcă nu lămurește niciodată subiectul. Propoziția compusă – pe lângă subiectul și predicatul de mai sus – mai are și amant, care este un atribut al femeii, precum și complimente, pe care acesta i le face ei. Un bărbat cu „gramatică conjugală” nu trebuie să fie niciodată un substantiv impropriu. Ce deștepți ar fi proștii, dacă ar fi solidari între ei! M-am însurat ca să mă conving că era mult mai bine celibatar. Omul crede în Dumnezeu numai la nenorocire. Când e fericit, devine ateu.                              

Războiul – părintele tuturor lucrurilor Eseu inspirat din gândirea lui Heraclit din Efes Lumea în care trăim este în continuă mișcare. Nimic nu rămâne neschimbat, totul curge, se transformă, renaște. În această dinamică universală, filozoful grec Heraclit din Efes a văzut în război – nu doar ca luptă armată, ci ca principiu fundamental al existenței – o forță creatoare și ordonatoare. „Războiul este părintele tuturor, regele tuturor”, spunea el, afirmând astfel că din conflict se nasc toate lucrurile. Această afirmație, deși poate părea dură sau paradoxală, capătă sens atunci când înțelegem că Heraclit nu vorbea despre un război distrugător, ci despre o luptă necesară – o tensiune dintre contrarii care face ca viața să existe. Ziua se naște din noapte, ordinea din haos, curajul din frică, lumina din întuneric. Totul este o încleștare permanentă între forțe opuse, iar tocmai din această opoziție se naște echilibrul lumii. Pentru Heraclit, dreptatea este luptă – nu o stare de calm, ci o ...

Limbile lui Esop   Se spune că expresia „limbile lui Esop” își are  originea într-o întâmplare plină de tâlc, al  cărei erou a fost însuși vestitul fabulist grec.  (Esopia, ed. ESPLA, 1956, pag. 65–67, Biblioteca  pentru toți). Esop era sclav, dar avea o minte ascuțită și o  vorbă cu greutate. Într-o zi, stăpânul său,  Xantos, dorind să-l pună la încercare, i-a  poruncit: — Mergi în piață și cumpără ceea ce este mai  bun pentru masă! Esop s-a dus și a adus doar limbi, gătite în toate  felurile. Nedumerit, Xantos l-a întrebat de ce. Iar Esop i-a răspuns cu înțelepciune: — Ce poate fi mai bun decât limba? Ea este  legătura cu viața, cheia științelor, organul  adevărului și al rațiunii. Cu ajutorul limbii  construim, învățăm, conducem, lăudăm... A doua zi, Xantos, dorind să-l prindă în  greșeală, i-a cerut: — Atunci adu-mi ceea ce este mai rău! Esop s-a întors din piață și a pus din nou pe  masă doar limbi. Surprins...

   1 . Banul n-are miros Împăratul roman Vespasian (69-79 e.n.), găsind vistieria goală după domnia lui Nero și a urmașilor acestuia, nu s-a dat în lături de la niciun mijloc pentru a strânge bani. Printre taxele pe care le-a impus s-a numărat și una asupra closetelor publice (de aici și numele de vespasiene dat acestor toalete). Într-o zi, fiul său, Titus (viitorul împărat), i-a spus că poporul râde și bârfește, deoarece se obțin bani dintr-o asemenea sursă. Atunci, Vespasian i-a pus o monedă sub nas și i-a zis: „Non olet” („Nu miroase”), adică: „Uite, banul n-are miros!” Această expresie a prins rădăcini și a fost folosită pentru a-i ironiza pe cei care recurg la orice mijloc, oricât de josnic, pentru a câștiga bani. (Preluat din „Dicționarul de Cuvinte, Expresii, Citate Celebre” – I. Berg.) 2. Non omnibus dormio! Non omnibus dormio! (lat. „Nu dorm pentru toți”) – expresie consemnată de Cicero în scrisorile sale Ad familiares (VII, 24, 1). În spatele acestor cuvinte se ascun...