Bostanii fugari din grădina mea

 

„Cine are bostani fugari să ridice mâna! Eu am doi… și nu-s în siguranță! ”

„Anul acesta am pățit-o cu adevărat! Am semănat dovlecei în grădina mea, i-am răsfățat ca pe niște copii și ce să vezi? Nu doar unul, ci doi frați bostani au decis să-și ia lumea în cap și să plece peste gard, la vecin.

Primul bostan a fost mai curajos. A luat-o la pas peste gard și s-a mutat în grădina vecinului. Eu l-am căutat, m-am minunat, am zis că-i un caz izolat… dar surpriză! Nu după mult timp, și fratele lui a zis: „Cum să-l las singur acolo? Mă duc și eu!” Și dus a fost!

Așa că acum, amândoi stau la vecin ca doi boieri mari, rotunzi și mulțumiți, iar eu îi privesc cu coada ochiului, de parcă aș urmări doi nepoți năzdrăvani scăpați de sub supraveghere. 😂 Dar partea cea mai amuzantă (sau tristă, încă nu m-am hotărât 😅) e că vecinul nici măcar nu locuiește acolo. Așa că bostanii mei au devenit ca niște turiști părăsiți pe o insulă pustie – nimeni nu le vorbește, nimeni nu-i udă, iar eu îi privesc cu emoție de dincoace de gard.

Și cum se apropie vremea coacerii, stau și mă întreb: vor rezista ei neatinși până atunci? Sau vor ajunge pradă unei vaci rătăcite, a unui trecător pofticios ori, cine știe, poate chiar a vântului năzdrăvan?

Așa se face că am ajuns să am doi ‘aventurieri’ în exil, doi bostani fugari care trăiesc pe cont propriu. Eu cu munca, vecinul cu recolta – și nici măcar nu știe! 😂”

„Morală: în grădină nu tot ce semeni… și culegi. Uneori culege vecinul absent. 😄”

Cu drag,

#BunicutaMagda